Cannabis intre planta medicinala si drog!

            Pentru inceput vom define cativa termeni:

Drog: În accepţia clasică, drogul este substanţa care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcţii (OMS – Organizaţia Mondială a Sănătăţii); în sens farmacologic, drogul este o substanţă utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică şi psihică sau tulburări grave ale activităţii mintale, ale percepţiei şi ale comportamentului.

Dependenta: OMS defineşte dependenţa ca fiind starea fizică sau psihică ce rezultă din interacţiunea unui organism cu o substanţă, caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoia de a lua substanţa în mod continuu sau periodic, pentru a-i resimţi efectele psihice şi pentru a înlătura suferinţele.

Clasificări ale drogurilor:

I.
    - droguri legale, admise: cofeina, tutunul, alcoolul
    - droguri ilegale: fac obiectul unor convenţii internaţionale sau legi naţionale (în România - menţionate de Legea 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri)

II. după modul de acţiune asupra Sistemului Nervos Central (SNC) , drogurile ilegale sau „de abuz” se clasifică astfel:
    - stimulente ale SNC: cocaina, amfetamine, crack
    - depresive ale SNC: opiacee (opiu, morfina, heroina, metadona, petidina, codeina), barbiturice, tranchilizante
    - perturbatoare ale SNC: cannabis, LSD, Ecstasy, PCP, Mescalina, Psilocybina, Psilocyna 

Plante medicinale = grup de plante din familii diferite, cultivate sau sălbatice, care, datorită compoziției lor chimice, au proprietăți terapeutice.

 

             Sa prezentam  cateva fapte istorice:

            Canabisul este una dintre cele mai vechi şi mai importante plante cultivate de-a lungul istoriei. Acesta a fost cultivat timp de cel puţin 6000 de ani. În special în China, trecerea de la vânătorul-culegător din epoca pietrei la agricultorul primitiv care pune bazele aşezărilor umane s-a datorat parţial şi faptului că oamenii au putut cultiva Cannabis, creând astfel numeroase produse din această plantă cu o gamă largă de întrebuinţări.

            Frunzele şi florile de canabis uscate constituie marijuana, dar şi ele au fost folosite, împreună cu rădăcina, în prepararea a numeroase medicamente. Cea mai veche carte de farmacologie (l’ên-ts’ao Ching), scrisă cu 4000 de ani în urmă în China, prescrie preparate pe bază de marijuana pentru tratamentul malariei, a bolii Beri-Beri, a constipaţiei, a durerilor reumatice, a lipsei de concentrare şi a „bolilor femeieşti” (probabil dureri menstruale). 

            În era creştină cunoştinţele despre canabis s-au răspândit prin diverse lucrări ale mai multor medici renumiţi. Grecul Dioscorides, medicul conducătorului roman Nero, a scris în lucrarea sa Materia Medica din anul 70 e.n. despre proprietăţile benefice ale canabisului, cunoştinţe păstrate în marea parte a medicinei vestice peste 1000 de ani. Totodată şi eruditul roman Gaius Plinius Secundus, cunoscut şi ca Plinius celBătrân, în lucrarea Naturalis Historia din sec. I e.n. descria rolul canabisului în alienări ale fizicului şi spiritului. Alte texte medicale în care se menţionează caracteristici curative ale plantei de canabis sunt și cele din sec. VIII-IX ale medicilor din Persia şi Siria, Sabur ibn Sahl şi al-Kindi, care au introdus planta în ştiinţele medicale arabe, continuate mai apoi de Avicenna.

 

          Timp de milenii, tămăduitorii şi medicii din toată lumea au folosit marijuana pentru diferite dureri uşoare până la sfârşitul secolului al XIX-lea când marijuana a început să fie înlocuită cu aspirina.

         

          Primul studiu ştiinţific guvernamental al plantei pe direcție medicală a fost realizat în 1860 de Societatea Medicală din Ohio, iar raportul prezentat de R. M’Meens releva o serie de condiţii patologice în
care canabisul s-a dovedit efectiv, precum în nevralgii, mialgii, dismenoree, convulsii, dureri reumatice, astm, psihoza postpartum, lipsa de apetit şi în alte stări.

         

          Către sfârşitul sec.XIX în Europa şi Statele Unite deja se produceau în jur de 30 de tipuri de extracte şi tincturi pe baza plantei de canabis de la multiple laboratoare, drept exemplu Merck din Germania, Burroughs-Welcome din Marea Britanie, Parke-Davis şi Eli Lily din SUA şi aufost publicate cca 100 articole şi sinteze în legătură cu aplicaţiile sale pentru tratament.

          Cunoscutul clinician William Osler, căruia se atribuie întemeierea medicinei moderne, într-o publicaţie din 1915 denotă avantajele preparaţiilor plantei de canabis în mai multe patologii, cu referire specială la disfuncţiile neurologice şi migrenă. O descriere terapeutică se prezintă în lucrarea majoră de medicină practică din 1924 editată de Charles E.M. Sajou, în care se enumeră peste 30 maladii pentru care canabisul se indica primar sau suplimentar.

            Încă din primele decenii ale sec. XIX utilizarea canabisului devenea treptat mai puţin răspândită, din mai multe motive, bunăoară apariţiaşi dezvoltarea rapidă a preparatelor chimic sintetizate, gradarea şi tipizarea dificilă a soluţiilor canabisului medical, informaţia insuficientă
privind constituenţii plantei de canabis şi mecanismele acţiunii acestora ș.a. În paralel, s-au suprapus evenimentele social-politice nefaste ale vremii, asa ca stigmatizarea socială discriminatorie a plantei de canabis în raport cu populaţia mexicană şi cea de culoare în Statele Unite,extinderea afacerii lui Pierre DuPont în SUA, prin dominarea industriei forestiere şi petrochimice, în defavoarea produselor industriale disponibile din canabis etc.

            În anii 1930-1950 se derulează campanii media de propagandă prin filme cu scenarii speciale (The assassin of youth –Asasinul tinerilor,The devil weed with roots in hell –Iarba diavolului cu rădăcini în iad şi alte circa 10 producţii), în interviuri radio şi televizate şi în articole din ziare, coordonată de Biroul Federal de Droguri (FBN) prin conducătorul Harry J. Anslinger, din convingeri puritane exagerate și ca politician prohibiționist. Acţiunile sociale şi legislative pentru criminalizarea tuturor activităţilor ce vizau planta erau susţinute inclusiv prin fonduri private,reuşindu-se excluderea canabisului din farmacopeia SUA în 1941 şi interzicerea cercetărilor medicale în 1944, contrar mai multor rapoarte, ca cele de la Academia Medicală din New York, Asociaţia Medicală Americană şi altele.Pe parcursul anilor ’50 în SUA se interzice utilizarea plantei în toate regiunile, ca rezultat al descrierilor publice de subminare timp de câteva decenii, așa precum: drogul cel mai violent, periculos şi adictiv; plantă asociată cu cel mai de temut inamic al ţării; substanţă controlatăde comuniştii chinezi împotriva naţiunii americane; toţi utilizatorii de heroină sunt victime ale canabisului ş.a. 

              În 1961, prin intermediul Convenţiei Unice asupra Drogurilor ( Tratatul 406) al Organizaţiei Naţiunilor Unite,reprezentanţii SUA introduc interdicţia pentru utilizarea plantei de canabis pentru 30 ani înainte în majoritatea statelor lumii.

            Către 1976 preşedintele Carter al SUA și respectiv mai multe sfere politice, administrative și științifice acceptă și analizează legalizareacanabisului, însă următoarele administraţii ale lui Reagan şi Bush s-au dovedit foarte austere, aşa încât în 1983 se ordona universităţilor distrugerea datelor ştiinţifice adunate încă din 1966. Totuși, în 1985 SUA aprobă prin Food and Drug Administration utilizarea preparatului comercial Marinol (urmat de Sativex ș.a.), primul bazat pe Δ9-THC sintetizat, pentru pacienții bolnavi de cancer și SIDA împotriva grețurilor și pentru stimularea apetitului.

            In ediţia anului 1987 a manualului Merck de diagnoză şi terapie se relevă că „utilizarea canabisului nu conduce la dereglări de personalitate şi disfuncţii sociale, iar interdicţiile sunt fundamentate politic şi nu toxicologic”. În 1988 se descoperă primul receptor canabinoid,care, împreună cu identificarea în 1992 a primului endocanabinoid sintetizat de organismul uman, au fost descoperiri esențiale,ce au sporit impunător datele despre rolurile şi implicaţiile compuşilor canabisului şi canabinoidelor endogene în homeostaza organismului și în cazul mai multor maladii, inclusiv în tratamentul cancerului.

           Asadar constatam ca planta de Canabis a fost apreciata si utilizata de mii de ani ca planta medicinala iar studiile din ultimele decenii au demonstrat proprietatile terapeutice ale acesteia.

Din pacate  interesele economice si politice au dus la un razboi de stigmatizare si trecere in ilegalitate a plantei de Canabis.