miercuri, 8 februarie 2012

Istorie

Canabisul este una dintre cele mai vechi şi mai importante plante cultivate de-a lungul istoriei. Acesta a fost cultivat timp de cel puţin 6000 de ani. În special în China, trecerea de la vânătorul-culegător din epoca pietrei la agricultorul primitiv care pune bazele aşezărilor umane s-a datorat parţial şi faptului că oamenii au putut cultiva Cannabis, creând astfel numeroase produse din această plantă cu o gamă largă de întrebuinţări.
            Din tulpina plantei de Cannabis se produce fibra de cânepă, foarte lungă şi rezistentă, folosită pentru a confecţiona frânghii, plase de pescuit, pânză şi hârtie cu o durabilitate renumită. Se presupune că locuitorii Chinei din epoca pietrei şi-au înlocuit îmbrăcămintea făcută din blană de animale cu una din fibră de cânepă. Confecţionarea hainelor de cânepă s-a dezvoltat ca urmare a producerii plaselor de pescuit din fibre tot mai fine. Cea mai veche hârtie, descoperită în mormintele din provincia Shensi (China) şi având peste 2100 de ani, este făcută din fibre de cânepă. Hârtia din fibre de cânepă este apreciată pentru longevitatea ei şi pentru rezistenţa la rupere. În prezent, se mai produc din fibre de cânepă unele Biblii în ediţii de lux, unele cărţi rare şi manuscrise precum şi unele bancnote.
            Frunzele şi florile de canabis uscate constituie marijuana, dar şi ele au fost folosite, împreună cu rădăcina, în prepararea a numeroase medicamente. Cea mai veche carte de farmacologie (l’ên-ts’ao Ching), scrisă cu 4000 de ani în urmă în China, prescrie preparate pe bază de marijuana pentru tratamentul malariei, a bolii Beri-Beri, a constipaţiei, a durerilor reumatice, a lipsei de concentrare şi a „bolilor femeieşti” (probabil dureri menstruale). Timp de milenii, tămăduitorii şi medicii din toată lumea au folosit marijuana pentru diferite dureri uşoare până la sfârşitul secolului al XIX-lea când marijuana a început să fie înlocuită cu aspirina. Legea privind Taxa Marijuana promulgată în 1937 (1937 Marijuana Tax Act) a determinat, de fapt, scoaterea în afara legii a marijuanei şi a eliminat posibilitatea de a mai prescrie marijuna în scopuri medicale în Statele Unite.

            Seminţele de cannabis au fost, timp de mii de ani, un aliment de larg consum – unul dintre vechile „grânare” ale Chinei – până când au fost înlocuite acum 2000 de ani de noile grâne, de altfel, mult mai plăcute la gust. Seminţele de cannabis sunt cultivate şi la oră actuală în URSS[1], Chile şi alte câteva ţări ca hrană pentru animale şi păsări, dar mai ales pentru uleiul seminţelor. Odată extras din seminţe, uleiul de cannabis este similar uleiului de in şi poate fi folosit în calitate de combustibil şi lubrifiant, dar şi la fabricarea vopselelor şi a lacurilor.
            În mod firesc, această plantă folositoare a fost dusă din Asia în toată lumea civilizată. Cultivarea cannabisului s-a răspândit rapid către vest şi în timpul romanilor era crescut în aproape toate ţările europene. Europenii cultivau cannabisul şi pentru a fi utilizat în medicină, dar mai ales pentru fibrele sale din care se confecţiona frânghie, pânză şi hârtie. În Asia şi Africa de vest, se prefera obţinerea marijuanei în locul fibrei de cânepă şi se fuma în ritualuri şi pentru plăcere.
Pelerinii care au venit din Anglia în 1632 au adus sămînţa de cânepă pentru a face frânghie şi pânză ţesută de casă. Fibra de cânepă era atât de importantă pentru marina britanică - pentru velatura navelor - încât coloniştilor li se acordau bonificaţii pentru a cultiva cânepa; în unele state coloniştii plăteau penalităţi dacă nu plantau cânepă. Industria cânepei s-a dezvoltat atât de mult încât în timpul Războiului Civil, creşterea cânepei ocupa locul doi, după bumbac, în cadrul industriilor agricole din Sud.
              Cannabisul creşte acum aproape peste tot în lume, de la Cercul Polar până la Ecuator, de la nivelul mării până la peste 2000 de metri în Himalaya. De fapt, este planta cea mai larg răspândită dintre plantele cultivate, ceea ce atestă atât tenacitatea şi adaptabilitatea plantei cât şi utilitatea ei, versatilitatea şi valoarea economică.
                Spre deosebire de multe alte plante cultivate, cannabisul nu şi-a pierdut abilitatea de a supravieţui fără ajutor uman. Ori de câte ori condiţiile ecologice permit, cannabisul „evadează” din area cultivată, creşte spontan producând plante „sălbatice”. Cannabisul buruienos creşte în America, excepţie făcând zonele aride şi muntoase din vest şi sud-est. Cel mai bine creşte pe „cureaua porumbului”, în centrul ţării. Aici se găsesc rămăşiţele fermelor de cânepă plantată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a face faţă unei lipse de frînghie din timpul războiului.
                O plantă atât de adaptabilă, adusă într-o varietate de medii şi apoi crescută pentru a fi utilizată în confecţionarea de produse din tulpină, seminţe, frunze sau flori, a evoluat în diferite ecotipuri şi varietăţi cultivate. Aceste varietăţi ale plantei s-au adaptat la condiţii locale de cultivare şi sunt potrivite pentru scopul pentru care au fost aduse. Iată de ce există o diversitate foarte mare în cadrul unei singure specii, Cannabis sativa.
Varietăţile de cânepă cu fibra lungă provin din plante înalte, cu tulpina dreaptă. Varietăţile de seminţe produc o cantitate mare de seminţe pe plante stufoase sau produc seminţe mari, bogate în ulei. Plantele buruienoase sunt robuste, pot trăi cu puţină apă sau nutrienţi şi dezvoltă seminţe mici care germinează numai în condiţiile potrivite.

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu